Deshidratarea fructelor – Generalitati (2)

Camerele pentru sulfitare se construiesc în vecinătatea uscătorului, din cărămidă sau lemn căptuşit cu carton asfaltat. De asemenea, se folosesc camerele existente, care se amenajează în aşa fel încat să nu se piardă bioxidul de sulf.

Uşile, ferestrele, eventualele deschideri în pereţi, se vor lipi cu argilă sau se vor căptuşi cu hartie sau carton. Camerele mai simple se construiesc din scanduri, placaj sau din alte materiale, cu înălţimea pană la 2 m, iar celelalte dimensiuni sunt egale sau un multiplu al dimensiunilor grătarelor de la uscătoarele mecanice, prevăzute cu spaţii între ele pentru circulaţia bioxidului de sulf. Pereţii şi tavanul camerei de sulfitare se văruiesc, iar în partea de sus se prevede un coş de tiraj sau o clapetă.

In peretele din faţă se execută o mică fereastră pentru supravegherea arderii sulfului. Mărimea golului pentru uşă trebuie să fie de cca 1,20 m.
La construirea camerelor de sulfitare trebuie să se aibă în vedere că într-un m3 de aer pot fi arse 0,3-0,4 kg sulf. In aceste camere se aşază grătarele cu fructe, unele peste altele, la distanţa de 10-15 cm de stivă şi la 50-60 cm de nivelul pardoselii.

Pentru arderea sulfului se folosesc cutii metalice cu înălţimea de 30-35 cm sau tăvi care se aşază la mijlocul camerei, pe cărămizi, la 15-20 cm înălţime, pe o tablă de metal, astfel încît ele să fie la o distanţă de cel puţin 1 m de pereţii camerei şi de stivele cu grătare. Sub foaia de tablă se aşază un strat de nisip gros de 10-15 cm.
In cutia metalică se introduce cantitatea necesară de sulf pentru sulfitarea unei şarje de materie primă.

Durata de fumigare variază cu specia fructelor supuse deshidratării, aşa cum se arată în tabelul 42.

Aprinderea sulfului nu se face niciodată folosind paie sau cărbuni aprinşi. Sulful din cutii aranjat sub formă de valuri, se aprinde cu un chibrit, avand grijă să nu se lase chibritul. De arderea în bune condiţii a sulfului depinde reuşita operaţiunii de sulfitare.