ln fig. 74 este reprezentată schematic o linie de deshidratare, operaţiunea de curăţire a cartofilor făcandu-se în mod mecanic, iar blanşarea cu apă fierbinte încălzită cu aburi.
De pe rampa de depozitare cartofii sunt descărcaţi în buncărul elevatorului (1) care alimentează întreaga linie. Din acest elevator cartofii sunt trecuţi în calibrorul (2) unde sunt sortaţi pe trei mărimi şi trecuţi în buncăre (3).
Cartofii sunt preluaţi apoi pe dimensiuni, prin intermediul unei benzi de transport montată sub buncărele calibrorului si cu ajutorul elevatorului (4) sunt trecuţi fie într-o maşină de spălat rotativă, fie în agregatul de curăţat pe cale uscată (5). Cartofii trec apoi direct în maşina de curăţat cu funcţionare continuă (6), de unde materia primă curăţată este preluată de elevatorul (7) şi trecută pe masa vibratoare (8) care transportă şi alimentează banda de control şi triere (9) prin intermediul unui canal colector (10) cu duşuri. Pe aceste benzi de control şi triere cartofii sunt curăţaţi suplimentar de urmele de coajă, ochiuri şi orice suprafeţe de culoare închisă .

Cartofii curăţaţi sunt transportaţi pe canalul central al celor doua benzi, într-un canal colector cu duşuri (11), de unde sunt preluaţi de elevatorul cu duşuri (12) şi trecuţi direct în maşina universală de tăiat (13). Din maşina de tăiat cartofii sunt trimişi într-un elevator gat de lebădă cu duşuri (14) care alimentează blanşatorul (15). Din blanşator cartofii trec într-un jgheab cu duşuri (16) pentru răcire şi îndepărtarea amidonului gelatinizat de pe suprafaţa feliilor. Din acest jgheab cartofii cad în buncărul unui elevator de duşuri (17), care asigură încărcarea cu cartofi a grătarelor aşezate pe masa de încărcare (18).
Grătarele sunt stivuite în număr de 25 unul peste altul, pe căruciorul de pe platforma de încărcare (19), care este apoi împins pe linia de ghidaj în tunel. După uscare cărucioarele sunt scoase din uscător, lăsate să se răcească pe linia de ghidaj şi trecute la golire în faţa unei mese de descărcare cu bandă, de unde cartofii sunt preluaţi apoi de un elevator şi trecuţi pe o masă vibratoare. Această masă vibratoare alimentează o bandă de control şi triere cu 3 canale unde cartofii sunt sortaţi calitativ, îndepărtandu-se părţile de culoare închisă, arse sau cu coajă etc.
La capătul benzii de transport şi triere se află montată o rolă electromagnetică care separă eventualele părţi metalice, după care cartofii sunt ambalaţi sau trecuţi la moara cu ciocane pentru a fi transformaţi în pulbere.
Făina de ceapă se obţine prin măcinare, cernerea şi ambalarea sfăramăturilor de ceapă deshidratată de culoare albă sau alb-gălbuie.
Granulaţia necesară, făină sau gris, se realizează după nevoie, folosind mori cu ciocane sau valţuri, funcţionand la presiunea atmosferică. Umiditatea maximă este de 5-6%. Gustul şi mirosul trebuie să fie de ceapă deshidratată ; culoarea albă-lăptoasă sau albă-gălbuie, uniformă în acelaşi ambalaj şi lot.
Nu se admite prezenţa de cocoloaşe, atac de dăunători, urme ale acestora sau alte corpuri străine.
Ambalare si pastrare:
Ambalarea se face imediat după măcinare şi cernere. Fiind mult mai higroscopică decît ceapa deshidratată sub formă de felii, cele mai eficiente ambalaje sunt cutiile sau bidoanele de tablă, în special pentru transporturile pe apă sau pentru o păstrare de lungă durată. De asemenea, se folosesc ambalaje mixte, cutii şi pungi etc.
Mijloacele moderne de ambalare a legumelor deshidratate, în special a pulberilor, nu urmăresc numai menţinerea umidităţii produselor în timpul depozitării, ci şi reducerea acesteia, prin folosirea de desicanţi (substanţe ce absorb umiditatea) care se introduc în recipiente o dată cu produsele. Desicantul cel mai folosit este oxidul de calciu, care este activ chiar şi la umidităţi relative mici ale produselor. Oxidul de calciu granulat este introdus în pungi din material permeabil la vapori de apă, dar care nu permite trecerea desicantului în produs.
Cu ajutorul desicanţilor, umiditatea pulberilor, poate fi redusă chiar sub 4%, ceea ce franează dezvoltarea proceselor biochimice şi microbiologice în timpul depozitării.
Observatii:
Oxigenul atmosferic, prin fenomenele de oxidare pe care le poate produce, este un factor care poate degrada pulberile şi legumele uscate în timpul depozitării. Pentru înlăturarea acestui agent se foloseşte ambalarea sub vid sau în gaze inerte (bioxid de carbon sau azot). Se aplică în special la ambalarea pulberii de morcovi pentru împiedicarea oxidării carotenului (apariţia de miros străin, decolorare etc.).
Acţiunea luminii solare se manifestă, în general, prin decolorări, care însă, datorită opacităţii ambalajelor, sunt evitate întotdeauna.
Temperatura de depozitare a pulberilor de legume are un rol important, deoarece reduce sau anihilează viteza proceselor fizico-chimice şi biochimice, prelungind astfel perioada de păstrare. Temperatura de depozitare nu trebuie să depăşească 25°C; temperaturile scăzute cuprinse între 0°-10°C, favorizează menţinerea gustului, culorii, puterii de reabsorbire a apei şi păstrează într-o proporţie mai însemnată conţinutul de vitamina C.